Femeile si barbatii sunt egali. Egali, nici mai presus, nici mai prejos. Egali in fata legii, egali in drepturi.
Insa femeile si barbatii au nevoi diferite. Si toate nevoile mici se trag din nevoi mai mari si toate nevoile mari se trag dintr-o foarte mare nevoie:
· la barbati nevoia foarte mare este de cea de a poseda. Ea se deriva in a castiga, cuceri, detine, acumula, copula, proteja. Si in multe altele, mai mici
· la femei nevoia mare este cea de protectie, de aici si nevoile derivate: de a se darui, de a depinde de cineva, de a se avea grija de ea, de a fi atragatoare. Si de aici decurg multe altele.
Ei bine, plecand de la aceste nevoi ancestrale diferite, oamenii trebuie sa fie egali. Compatibilizarea nevoilor este foarte dificila, nu are reguli clare, si chiar daca se mai intampla haotic ea nu produce intoitdeauna egalitate. Trebuie deci facem invers, adica sa incepem cu egalitatea si sa incercam sa umplem cu acest concept si nevoile unora si ale celorlalti. Mai e foarte important ca egalitatea unuia sa nu incalce egalitatea celuilalt.
Dezvoltarea societatii este apanajul egalitatii asa cum si egalitatea este
apanajul dezvoltarii societatii. Cele doua au mers mana in mana. Istoria este
prea lunga pentru a vedea de unde a plecat handicapul femeii, cel initial.
Femeia a cazul pe pozitia de inferioritate atunci cand a pierdut lupta fizica
in scurtul razboi al sexelor. Razboiul a fost scurt pentru ca a fost demult
atunci cand 10,000 de ani nu mai valoreaza nici cat un rand de istorie. Nevoile specifice
ale femeii au modelat-o cu un fizic mai slab decat cel al barbatului, dornic de
cuceriri. Si cata vreme s-a dat cu pumnul in masa, femeia s-a supus. Alea care
au incercat altceva si-au luat lectia si pentru generatiile urmatoare.
Au trebuit sa treaca mii de ani,
si sa se inventeze motorul Diesel, ca sa inceapa sa se faca dreptate. Revolutia isi avea originile cu mult timp in urma, inca din perioada in care si barbatii s-au
scindat: cei puternici au inceput sa-i domine si pe cei mai putin puternici.
Cei puternici i-au aruncat pe cei slabi alaturi de femei. Insa sa nu credeti ca
a avut loc un pact intre cele doua categorii de asupriti, nici vorba de asa
ceva. Barbatii, chiar si cei oropsiti, erau solidari tot cu barbatii, in fata
femeilor. Insa, la fel ca si femeile asuprite, aceasta categorie de barbati mai
putin puternici fizic au inceput sa dezvolte alte calitati pentru a-si compensa
lipsa de putere fizica.
Una dintre aceste calitati,
aparuta de nevoie, a fost inteligenta – femeile o aveau deja, o dezvoltasera
pentru ca incepusera sa lucreze la ea cu mult inainte, imediat dupa lupta
primordiala, cea pierduta. Femeile o aveau deci insa nu stiau cum
sa o foloseasca. Le-ar mai fi trebuit putina ratiune insa la asta nu ajunsesera
inca. Tarziu de tot femeile au invatat si asta, folosindu-se de modelul
barbatilor inteligenti, pe care de pe atunci au inceput sa-i admire. Daca
barbatul ala a descoperit inteligenta singur sau vreuna dintre femeile care o
aveau deja i-a oferit-o indragostita fiind de el, nu vom sti probabil
niciodata.
Folosindu-si inteligenta,
barbatii cei slabi au preluat puterea destul de usor. Barbatii puternici, cei
care nu au avut nevoie de inteligenta, nici n-au cautat-o, nici nu au primit-o.
Ei nici acum nu stiu ca au pierdut lupta, ei se cred inca tot cei mai tari din
lume. Observand evolutia barbatilor slabi, femeile au prins curaj, s-au
organizat si au pus la cale un plan genial. Si i-au pus numele “feminism”. Un
nume banal pentru ca cele care l-au inventat reprezentau nucleul dur, pragmatic
al femeilor inteligente, respectiv cele mai putin creative.
Trebuia in primul rand ca ele sa
fie solidare. Si-au jurat deci credinta, s-au motivat sa respecte un cod foarte
precis de reguli. Ele stiau deja ca forta fizica a barbatilor reprezinta
valoric exact surplusul femeilor de inteligenta. Barbatii nu stiau pe atunci,
acest lucru, ei au subestimat intotdeauna femeile. Asadar, au planificat femeile in detaliu cum
sa-i ia pe barbati, unul cate unul, si sa-i convinga de necesitatea egalitatii.
Nu mai era vremea razboaielor de cavalerie, eram in epoca marilor inventii
stiintifice. Inteligenta barbatilor slabi isi consfintea si-si slavea victoria.
Barbatii inteligenti isi afirmasera noua divinitate. Cativa dintre ei aveau
toate fraiele lumii. Nu erau multi, iar femeile ii recunosteau imediat.
Pe astia s-au napustit femeile.
Nu trebuiau convinsi toti barbatii ci doar aceasta mica parte dintre ei. Atunci s-a
definit succesul barbatilor. Pana in ziua de azi, noua barbatilor ni se pare
ciudat cum de unii au un succes enorm la femei iar altii deloc, indiferent cat
de mult incearca. Noi barbatii nu avem niciodata un “succes mediu” la femei.
Noi ori avem succes ori nu avem deloc! Iar atunci cand nu avem ne mobilizam
intreaga energie inspre mijloace care sa ne imbunatateasca succesul la femei.
Insa nu stim ce-si doresc ele, care este calitatea noastra care trebuie
imbunatatita? Si din cauza asta, de multe ori reparam si lucruri care nu sunt
stricate sau imbunatatim acolo unde nu este nevoie. Iar ele sunt vorbite si
nici vorba sa ne sufle vreuna vreun secret.
Din combinatia energetica
pozitiva a acestor barbati foarte inteligenti cu femeile cele mai performante a
rezultat iluminarea. Lumina a fost atat de puternica incat barbatii foarte
inteligenti au reusit sa vada cu claritate adevarul original si anume
egalitatea. Cei mai putin inteligeti, cei care compensau prin forta fizica, in
razboaie violente sau cu plugurile pe camp, nu au vazut atat de departe, chiar
daca lumina a fost orbitoare. A vazut fiecare in functie de limitele sale.
Acum femeile si-au obtinut
egalitatea. Beneficiarele imediate sunt cele care i-au targetat pe barbatii
care conduceau lumea. Ei au schimbat barierele in zonele lor geografice. Si au
creat premise favorabile pentru ca, impreuna cu femei voluntare, barbatii sa
implementeze acest adevar peste tot in lume. Inca sunt multe zone in care
efectul schimbarii nu a ajuns inca. Insa directia este luata, valurile vor
ajunge peste tot.
E un moment delicat al
feminismului. Ar trebui ca el sa stie cand sa se opreasca. Feminismul mai are
de implementat egalitatea occidentala in toata lumea si mai trebuie sa
reuseascasa sa-i ignore pe ultimii barbati puternici care nu au evoluat inca.
Oricum, ei sunt din ce in ce mai putini si din ce in ce mai evidenti. Dupa ce
valurile culturale au fost transmise catre toate punctele cardinale si s-au
asezat confortabil pe toate site-urile din toate domain adress-urile din cele
mai indepartate insulite cu extensie de internet proprie, feminismul poate fi
desfiintat. S-ar putea organiza chiar o petrecere de adio. Si fundatiile se
desfiinteaza de la sine prin simplu fapt ca si-au atins scopul. Sau ar putea sa
se reduca, la fel ca si inchizitia, la un institut de cercetare care sa studieze probleme dogmatice sau dialectice.
Daca nu se opreste in conditiile
astea, feminismul va exagera cu siguranta. Cum as zice ca a inceput deja sa o
faca in primele societati in care s-a afirmat. Venind de foarte jos, elanul pe
care si l-a luat feminismul tinde sa o treaca pe femeie peste linia care de
fapt ii era tinta declarata. Iar asta ar fi o exagerare. Si se va lasa probabil cu un
alt razboi, la fel de mare cu cel care a pus-o in pozitie de inferioritate
imediat dupa inceputul lumii. Desi acum armele vor fi egale, femeile n-au nici
o garantie ca vor castiga. Barbatii isi pot descoperi veleitati incredibile,
calitati lasate latente inca de pe vremea descoperirii berii, si se pot
mobiliza magistral pentru un scop important. Pot urma chiar si modelul unei
galerii de fotbal.
Am incurajat feminismul
intotdeauna. Si majoritatea celorlalte curente democratice. Si ma bucur ca a
castigat lupta pe care trebuia sa o castige. Insa acum femeia isi traieste
conflictul pe care si l-a creat, fara sa-si dea seama: pe de o parte a vrut
egalitate si derivatele ei: libertate, independeta, individualitate,
masculinitate chiar. Pe de alta parte, nevoia ei ancestrala este protectia care
este in opozitie cu drepturile castigate. Iar nevoia ancestrala castiga
intotdeauna lupta. Femeile destepte, cedeaza deja deliberat acest drept, nou
castigat, incercand sa revina la nevoia originara. Cele mai capsomane se
cramponeaza de drepturile castigate doar de dragul efortului facut. Dar incet,
incet, vor renunta si ele acceptandu-si nevoia esentiala.
Prin feminism, femeile au
castigat drepturi pe care nici macar nu si le doreau. Au vrut doar sa ne arate
ca pot. Si se intorc acum pe pozitiile pe care erau inainte, doar ca-si tin
cozile in sus.