Feminismul victorios

Femeile si barbatii sunt egali. Egali, nici mai presus, nici mai prejos. Egali in fata legii, egali in drepturi.

Insa femeile si barbatii au nevoi diferite. Si toate nevoile mici se trag din nevoi mai mari si toate nevoile mari se trag dintr-o foarte mare nevoie:

· la barbati nevoia foarte mare este de cea de a poseda. Ea se deriva in a castiga, cuceri, detine, acumula, copula, proteja. Si in multe altele, mai mici

· la femei nevoia mare este cea de protectie, de aici si nevoile derivate: de a se darui, de a depinde de cineva, de a se avea grija de ea, de a fi atragatoare. Si de aici decurg multe altele.

Ei bine, plecand de la aceste nevoi ancestrale diferite, oamenii trebuie sa fie egali. Compatibilizarea nevoilor este foarte dificila, nu are reguli clare, si chiar daca se mai intampla haotic ea nu produce intoitdeauna egalitate. Trebuie deci facem invers, adica sa incepem cu egalitatea si sa incercam sa umplem cu acest concept si nevoile unora si ale celorlalti. Mai e foarte important ca egalitatea unuia sa nu incalce egalitatea celuilalt.

 

Dezvoltarea societatii este apanajul egalitatii asa cum si egalitatea este apanajul dezvoltarii societatii. Cele doua au mers mana in mana. Istoria este prea lunga pentru a vedea de unde a plecat handicapul femeii, cel initial. Femeia a cazul pe pozitia de inferioritate atunci cand a pierdut lupta fizica in scurtul razboi al sexelor. Razboiul a fost scurt pentru ca a fost demult atunci cand 10,000 de ani nu mai valoreaza nici cat un rand de istorie. Nevoile specifice ale femeii au modelat-o cu un fizic mai slab decat cel al barbatului, dornic de cuceriri. Si cata vreme s-a dat cu pumnul in masa, femeia s-a supus. Alea care au incercat altceva si-au luat lectia si pentru generatiile urmatoare.

Au trebuit sa treaca mii de ani, si sa se inventeze motorul Diesel, ca sa inceapa sa se faca dreptate. Revolutia isi avea originile cu mult timp in urma, inca din perioada in care si barbatii s-au scindat: cei puternici au inceput sa-i domine si pe cei mai putin puternici. Cei puternici i-au aruncat pe cei slabi alaturi de femei. Insa sa nu credeti ca a avut loc un pact intre cele doua categorii de asupriti, nici vorba de asa ceva. Barbatii, chiar si cei oropsiti, erau solidari tot cu barbatii, in fata femeilor. Insa, la fel ca si femeile asuprite, aceasta categorie de barbati mai putin puternici fizic au inceput sa dezvolte alte calitati pentru a-si compensa lipsa de putere fizica.

Una dintre aceste calitati, aparuta de nevoie, a fost inteligenta – femeile o aveau deja, o dezvoltasera pentru ca incepusera sa lucreze la ea cu mult inainte, imediat dupa lupta primordiala, cea pierduta. Femeile o aveau deci insa nu stiau cum sa o foloseasca. Le-ar mai fi trebuit putina ratiune insa la asta nu ajunsesera inca. Tarziu de tot femeile au invatat si asta, folosindu-se de modelul barbatilor inteligenti, pe care de pe atunci au inceput sa-i admire. Daca barbatul ala a descoperit inteligenta singur sau vreuna dintre femeile care o aveau deja i-a oferit-o indragostita fiind de el, nu vom sti probabil niciodata.

Folosindu-si inteligenta, barbatii cei slabi au preluat puterea destul de usor. Barbatii puternici, cei care nu au avut nevoie de inteligenta, nici n-au cautat-o, nici nu au primit-o. Ei nici acum nu stiu ca au pierdut lupta, ei se cred inca tot cei mai tari din lume. Observand evolutia barbatilor slabi, femeile au prins curaj, s-au organizat si au pus la cale un plan genial. Si i-au pus numele “feminism”. Un nume banal pentru ca cele care l-au inventat reprezentau nucleul dur, pragmatic al femeilor inteligente, respectiv cele mai putin creative.

Trebuia in primul rand ca ele sa fie solidare. Si-au jurat deci credinta, s-au motivat sa respecte un cod foarte precis de reguli. Ele stiau deja ca forta fizica a barbatilor reprezinta valoric exact surplusul femeilor de inteligenta. Barbatii nu stiau pe atunci, acest lucru, ei au subestimat intotdeauna femeile.  Asadar, au planificat femeile in detaliu cum sa-i ia pe barbati, unul cate unul, si sa-i convinga de necesitatea egalitatii. Nu mai era vremea razboaielor de cavalerie, eram in epoca marilor inventii stiintifice. Inteligenta barbatilor slabi isi consfintea si-si slavea victoria. Barbatii inteligenti isi afirmasera noua divinitate. Cativa dintre ei aveau toate fraiele lumii. Nu erau multi, iar femeile ii recunosteau imediat.

Pe astia s-au napustit femeile. Nu trebuiau convinsi toti barbatii ci doar aceasta mica parte dintre ei. Atunci s-a definit succesul barbatilor. Pana in ziua de azi, noua barbatilor ni se pare ciudat cum de unii au un succes enorm la femei iar altii deloc, indiferent cat de mult incearca. Noi barbatii nu avem niciodata un “succes mediu” la femei. Noi ori avem succes ori nu avem deloc! Iar atunci cand nu avem ne mobilizam intreaga energie inspre mijloace care sa ne imbunatateasca succesul la femei. Insa nu stim ce-si doresc ele, care este calitatea noastra care trebuie imbunatatita? Si din cauza asta, de multe ori reparam si lucruri care nu sunt stricate sau imbunatatim acolo unde nu este nevoie. Iar ele sunt vorbite si nici vorba sa ne sufle vreuna vreun secret.

Din combinatia energetica pozitiva a acestor barbati foarte inteligenti cu femeile cele mai performante a rezultat iluminarea. Lumina a fost atat de puternica incat barbatii foarte inteligenti au reusit sa vada cu claritate adevarul original si anume egalitatea. Cei mai putin inteligeti, cei care compensau prin forta fizica, in razboaie violente sau cu plugurile pe camp, nu au vazut atat de departe, chiar daca lumina a fost orbitoare. A vazut fiecare in functie de limitele sale.

Acum femeile si-au obtinut egalitatea. Beneficiarele imediate sunt cele care i-au targetat pe barbatii care conduceau lumea. Ei au schimbat barierele in zonele lor geografice. Si au creat premise favorabile pentru ca, impreuna cu femei voluntare, barbatii sa implementeze acest adevar peste tot in lume. Inca sunt multe zone in care efectul schimbarii nu a ajuns inca. Insa directia este luata, valurile vor ajunge peste tot.

E un moment delicat al feminismului. Ar trebui ca el sa stie cand sa se opreasca. Feminismul mai are de implementat egalitatea occidentala in toata lumea si mai trebuie sa reuseascasa sa-i ignore pe ultimii barbati puternici care nu au evoluat inca. Oricum, ei sunt din ce in ce mai putini si din ce in ce mai evidenti. Dupa ce valurile culturale au fost transmise catre toate punctele cardinale si s-au asezat confortabil pe toate site-urile din toate domain adress-urile din cele mai indepartate insulite cu extensie de internet proprie, feminismul poate fi desfiintat. S-ar putea organiza chiar o petrecere de adio. Si fundatiile se desfiinteaza de la sine prin simplu fapt ca si-au atins scopul. Sau ar putea sa se reduca, la fel ca si inchizitia, la un institut de cercetare care sa studieze probleme dogmatice sau dialectice.

Daca nu se opreste in conditiile astea, feminismul va exagera cu siguranta. Cum as zice ca a inceput deja sa o faca in primele societati in care s-a afirmat. Venind de foarte jos, elanul pe care si l-a luat feminismul tinde sa o treaca pe femeie peste linia care de fapt ii era tinta declarata. Iar asta ar fi o exagerare. Si se va lasa probabil cu un alt razboi, la fel de mare cu cel care a pus-o in pozitie de inferioritate imediat dupa inceputul lumii. Desi acum armele vor fi egale, femeile n-au nici o garantie ca vor castiga. Barbatii isi pot descoperi veleitati incredibile, calitati lasate latente inca de pe vremea descoperirii berii, si se pot mobiliza magistral pentru un scop important. Pot urma chiar si modelul unei galerii de fotbal.

Am incurajat feminismul intotdeauna. Si majoritatea celorlalte curente democratice. Si ma bucur ca a castigat lupta pe care trebuia sa o castige. Insa acum femeia isi traieste conflictul pe care si l-a creat, fara sa-si dea seama: pe de o parte a vrut egalitate si derivatele ei: libertate, independeta, individualitate, masculinitate chiar. Pe de alta parte, nevoia ei ancestrala este protectia care este in opozitie cu drepturile castigate. Iar nevoia ancestrala castiga intotdeauna lupta. Femeile destepte, cedeaza deja deliberat acest drept, nou castigat, incercand sa revina la nevoia originara. Cele mai capsomane se cramponeaza de drepturile castigate doar de dragul efortului facut. Dar incet, incet, vor renunta si ele acceptandu-si nevoia esentiala.

Prin feminism, femeile au castigat drepturi pe care nici macar nu si le doreau. Au vrut doar sa ne arate ca pot. Si se intorc acum pe pozitiile pe care erau inainte, doar ca-si tin cozile in sus.