Crede si nu cerceta!
Ce tampenie!
De ce as crede fara sa cercetez? Sau daca tot nu cercetez, de ce sa nu cred altceva? Orice altceva! De ce? Doar pentru ca mi-au spus parintii ceea ce li s-a zis si lor de catre parintii lor? Ce manipulare odioasa!
Crede si nu cerceta este cel mai eficient slogan inventat vreodata! A functionat ceas timp de vreo 1700 de ani si inca mai functioneaza. Inca mai sunt peste 1 miliard de oameni care cumpara produsul vandut de acest slogan!
Trebuie sa recunosc ca este un slogan genial. E scurt, memorabil si are call to action in ambele sensuri. In plus, actioneaza direct pe slabiciunea majora a omului: pe frica. Daca cercetezi, ai pus-o: o sa arzi in flacari, bla bla bla. “Nu cerceta” este cheia ecuatiei. Daca incepi sa cercetezi probabil ca vei descoperi manipularea. Deci sub nici un chip nu ai voie sa cercetezi!
Nu-ti ramane decat sa crezi si sa urmezi directia pe care noi ti-o dam. Si asta nu pentru fericirea ta. O viata spasita si umila, fara evolutie si implicit fara realizari personale nu e chiar fericita oricat ne-ar amagi o mana de calugari pustnici ca si-au gasit fericirea in spiritualitate. Asadar, noi trebuie doar sa credem pentru a beneficia de iluzoria promisiune a fericirii dupa moarte. Adica ne sacrificam viata asta (singura pe care stim in mod cert ca o avem) pentru ca ne e frica de ce se va intampla cu noi dupa moarte. Ce deal prost!
Prima intrebare pe care mi-am pus-o inca de mic a fost de ce Dumnezeu a dat adevarul numai unora dintre oameni, statistic cca un sfert din populatia globului (cam atat masura crestinatatea pe atunci, acum a scazut si mai mult). Adica as fi inteles daca ar fi fost vorba macar de o majoritate. Insa nu avea sens ca Dumnezeu sa fie atat de selectiv si sa ne privilegieze numai pe noi crestinii cu adevarul universal. Ce a avut Dumnezeu cu chinezii, cu indienii sau cu arabi? Eram mic si blasfemia acestui gand ma infricosa.
Crestinii isi condamna copiii la spalare de creieri, fara optiunea de a alege. Si ei sunt convinsi ca fac bine. La majoritatea copiilor, educatia este atat de eficienta incat nimic nu le va mai putea scoate convingerea din cap. Poate doar banii care odata obtinuti il compenseaza pe Dumnezeu. Dar nu numai crestinii fac asta. Din fericire, crestinismul a permis pana la urma oamenilor sa-si deschida orizonturile daca vor si sa inteleaga liberul arbitru. Si celelalte religii importante sunt la fel de dogmatice sau chiar mai rau (mai ales cele monoteiste)
Crestem copiii cu frica lui Dumnezeu, le inducem frica de mici. Atribuim realizarile lor tot lui Dumnezeu, ciuntindu-le din satisfactia acestor succese. Le mai spunem sa fie atenti la ispitele de jur si ii punem sa se roage in fiecare seara la Dumnezeu sa “nu-i duca in ispita” (alta aberatie, cum sa te duca Dumnezeu in ispita?!). Le explicam in detaliu, cu argumente sofiste, inventate de altii, conceptul de ”pacat”, concept care nici macar nu exista. Le inducem un respect mistic pentru popi, acesti jalnici profitori ai manipularii. II indumam catre adevar, vrem ca ei sa fie sinceri, insa le le inducem adevaruri neverificate despre religie. Le sugeram sa-si infraneze dorintele, sa-si limiteze idealurile si sa se teama. Mereu. Sa traiasca in frica si in minciuna.
Crestinismul este o poveste frumoasa si atat. Am trecut de Cenusareasa si Alba ca Zapada, am ajuns la nivelul urmator. E vremea provestilor istorice si mitologice. Aici se incadreaza perfect si povestea crestinismului (si a celorlalte religii abandonate sau inca folosite de miliarde de oameni). Povetele sunt minunate, invatamintele pe masura. Insa copiii cresc si afla inevitabil ca Mos Craciun nu exista.
La fel ar trebui sa li se spuna si ca povestile crestine sunt doar niste texte, scrise si rescrise de niste oameni, ca nimeni nu stie daca divinitatea exista, sau care este forma pe care o imbraca, ca sunt doar niste presupuneri destul de slab argumentate. Copiii trebuie incurajati sa cerceteze si sa nu creada fara sa cerceteze.
“Crede si nu cerceta!” ar trebui eliminat din educatia copiilor. Fiind in contradictie flagranta cu drepturile omului, ar trebui chiar interzis prin lege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu