Eu nu am dezamagit niciodata pe nimeni. E drept ca sunt multi care s-au dezamagit singuri!
Imi placea fraza asta si o foloseam des. Sustineam, la fel cum sustin si acum, ca nu este vina mea atunci cand oamenii isi proiecteaza o imagine gresita a mea. Ar fi vina mea doar daca eu as alimenta deliberat aceasta proiectie insa eu nu fac asta.
Sunt oameni care vor sa te schimbe si se dezamagesc daca nu reusesc. Sunt oameni care isi imagineaza vrute si nevrute si care se dezamagesc atunci cand inteleg ca realitatea nu are nici o treaba cu imaginatia lor. Sunt oameni care asteapta in mod eronat actiuni sau gesturi de la mine, sunt alti oameni care se supara cand le spun ce cred (si nu ceea ce vor se auda) si mai sunt oameni care imi poarta pica pentru deschidere sau pentru sinceritate.
Toti acesti oameni se dezamagesc singuri.
Si isi gasesc cuvinte care sa le justifice dezamagirea. Cele mai frecvente atribute pe care le aud sunt: egoist, arogant, infatuat, cinic, sarcastic. Adica bineinteles dezamagitor. Din pacate, nu am ce altceva de facut in afara de a ridica din umeri, in spiritul acelorasi caracteristici pe care mi le-au atribuit. Imi pare rau insa eu nu v-am indus in eroare, nici macar neintentionat. V-ati dezamagit singuri!
Treaba functiona struna pana cand cineva mi-a atras atentia asupra semnificatiei originale a cuvantului dezamagire. Adica actiunea de a nu mai amagi. Dezamagesti atunci cand incetezi sa amagesti. Sau dezamagesti atunci cand nu-i mai permiti celuilalt sa se amageasca singur. Atunci cand ii prezinti realitatea, asa cum e ea, bineinteles mult diferita de ceea ce si-a imaginat el.
Daca e asa, atunci haideti sa ne dezamagim cu totii, unii pe altii.
Hai sa dezamagim si sa ne dezamagim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu