ADN-ul cool este cea mai subtila forma de a-ti spori iluzoriul succes de popularitate pe Facebook.

 

ADN-ul ne personalizeaza. Daca el este cool, implicit si noi suntem cool. Rationamentul gresit de plecare se trage din demodata intelepciune populara care a decretat ca aschia nu sare departe de trunchi. Foarte fals, in general aschia sare din ce in ce mai departe de trunchi iar o revizuire a intregului sistem de raportare la intelepciunea populara este foarte necesara. Insa cu totii suntem educati sa gandim asa. Daca tac-su a fost un betiv atunci si fiul va fi. Fals, va avea mai multe sanse sa primeasca o educatie proasta, cu toleranta catre alcool insa gena betiei nu se mosteneste ca un apartament.

Categoria minunata sunt eu ca am facut un copil minunat este intr-o proportie covarsitoare dominata de femei, de aici si numele feminin al categoriei. Desigur, mai scapa pe aici si cativa barbati sensibili iar latura lor gay se acutizeaza in imaginea prietenilor lor. Nasol este ca, oricat de tare ti-ai dori, copilul tau nu este neaparat genial. Sau poate nu este la frecventa cu care iti doresti sa prezinti banalele lui activitati pe facebook. Ce-ar putea face un copil mic? Sa sara cu parapanta? Pana cand va ajunge sa sara cu parapanta, tu deja vei fi renuntat la facebook.  Challange-ul este deci mare, copilul trebuie prezentat absolut minunat in cateva directii predefinite.

Cand abia a iesit, este frumos. Superb, adorabil, scump. Toate astea se comenteaza pe facebook, cati dintre prietenii tai virtuali ti-au vazut copilul in realitate? Foarte bine, e normal acum, eu nu sunt critic ci doar constatator. Apoi seamana cu parintii. Fiecare cu vedeniile lui. Are ceva din... este fraza cheie care ramane mereu neexplicata. Pe facebook, ADN-ul folosit cu subtilitate salta indicatorii de imagine.

 

[Cand sotia celui mai bun prieten si coleg de birou a nascut, el a plecat fireste la maternitate sa se bucure de progenitura si sa se ocupe de formalitati. Vartejul de felicitari s-a spart bineinteles in capul meu iar solicitarea de poze ale copilului de la prieteni, colegi si clienti mi s-a delegat mie. Dintr-o politete excesiva disimulata nimeni nu vroia sa-l deranjeze pe el, asadar m-au desemnat pe mine purtator al nesimtirii lor. Si-au gasit! Bineinteles ca am dat jos de pe net niste poze cu un bebelus oarecare si le-am trimis oamenilor. Toti bebelusii arata la fel. Am primit reply-uri pozitive si indicatii de asemnare cu parintii celuilalt copil, cel din maternitate.]

Apoi copilul devine haios. Primele lui cuvinte sunt umor autentic si sunt larg raspandite in media sociala. Video-uri prea lungi, filmate prost si fara punct culminant ne starnesc unoeri curiozitatea insa ne plictisesc repede si, deruland spre final, nu mai intelegem nimic. Relatarile scrise sunt texte banale, postate direct pe facebook, dar atat de lungi incat trebuie sa dai click pentru a le citi pana la capat. Imperceptibil, mesajele subliminale ale filmuletelor aluneca usor catre evidentierea inteligentei sau a spiritualitatii copilului in dauna haioseniei de a cadea in cur. Inteligenta dovedita este preocuparea cea mai consistenta. Toti parintii se tem sa nu fi nascut un idiot. Primele mostre de inteligenta sunt savurate si exagerate ca o refulare. Confirmarea lor pe facebook este atat de subiectiva cat sunt si parinitii. Si totusi, majoritatea celor care posteaza mostrele de istetime ale plodului, vor intelege in cativa ani ca si copilul lor va completa raspandita arie a mediocritatii, la fel cum se intampla in toate generatiile.

Categoria mai putin observata care prinde contur este prezentarea hiperbolizata a parintilor. As numi-o sunt minunat pentru ca ma trag din minuni. In rezumat, oameni care poarta responsabilitatea tuturor fricilor care ti-au fost induse sunt prezentati ca persoane open-minded, chiar si pe percepte actuale. Uneori, parinti violenti sau betivi sunt prezentati ca oameni toleranti sau parteneri haiosi de distractie. Oamenii de la tara ascund filozofii universale sub chipurile lor brazdate de munca si alte excese. Cei care si-au facut facebook sunt prezentati ca niste genii in IT desi toata lumea stie ca sunt doar niste oameni plictisiti care, in lipsa unei alte activitati, pandesc posturile copiilor pentru a le da like.

Pozele lor din tinerete scoreaza bine mai ales daca tac-tu nu avea bani sa se tunda sau daca maica-ta purta o fusta alba pana la genunchi sau o uniforma comunista si parul in codite. Combinatia bunic-nepot nu vinde exceptional iar postacul nu intelege de ce. E consternat la fel ca expertul in marketing care a implementat la raft idea pachetului 2 in 1, cu rezultate modeste.

Fratii sunt prezentati doar daca e ceva de capul lor. Categoria se numeste minunile lui sunt si minunile mele. Declaratiile de iubire intre frati, pe facebook sunt lansate ca probe personale de caracter, predispozitie catre relatii trainice si suport in caz de nevoie. Am observat ca femeile isi prezinta mai des si mai asumat fratii si surorile decat barbatii. Barbatii par sa prezinte un deficit de imagine atunci cand isi asuma rudele, la fel ca si in cazul iubitelor sau sotiilor.

Mai sunt si rudele mai indepartate insa in cazul lor numai un succes fabulos mai poate induce ideea ca ADN-ul sare chiar atat de departe. Aceasta categorie este atat de putin importanta incat nici macar nu are un nume. In general, de oamenii aia indepartati, pe care nici nu-i mai tii minte, ti-e cam jena. Nu-i cunosti suficient, nu stii de ce sunt capabili, nu vrei sa-ti asumi neconditionat rudenia lor. Ti-e jena cu ei si pe facebook, asa cum iti era si in realitate cu ani in urma. Ai chiar un confort superior pe facebook: nu te mai mozolesc pe obraji, extaziati de intalnirea ta si nu mai trebuie sa-ti scremi politetea sa dai bine.

Partenerul de cuplu, nu este ADN. Ala se prezinta sau se omite din alte considerente. Desigur, si el trebuie sa fie cool, iar atunci si tu esti cool pentru ca el te-a ales, insa nu face obiectul studiului de fata, ci a unuia dintre urmatoarele .