Respectul se pierde ultimul!

 

Suntem invatati corect sa respectam oamenii inainte de a-i cunoaste. Cu totii suntem intr-o anumita masura respectuosi cu oamenii pe care nu-i cunoastem. Respectam oamenii din tramvai si necunoscutii care ne suna la telefon, pana sa-si prezinte oferta. Pe functionarii publici, ii respectam mai mult sau mai putin desigur, in functie de meseriile lor, dar pe acestea trebuie sa le aflam mai intai, adica sa incepem sa-i cunoastem. Pana sa-i cunoastem pe oameni, noi ii respectam, cel putin asa ar fi normal intr-o societate sanatoasa la cap.

Cunoasterea unui om poate adauga respectului cuvenit multe alte atribute: simpatie, incredere, spiritualitate. Se elimina si-si pierd respectul primit gratuit, purtatorii de defecte fundamentale, dupa caz, iar aici incepe o enumerare personala a fiecaruia. Cei selectionati, merg mai departe daca vor si ei iar cunoasterea se extinde si se diversifica. Se pot adauga sentimente ca admiratia sau iubirea si se poate construi foarte mult cu informatiile transferate prin cunoastere, mai ales pe metoda ei preferata comunicarea, daca baza oferita de respect ramane solida.

Admiratia poate sa vina si sa treaca. Sa acceptam in consecinta ca si iubirea poate sa treaca, fiind greu de sustinut in lipsa admiratiei. Atunci cand admiratia dispare, iubirea este deseori confundata cu compasiunea dar asta este alta poveste. Si increderea se poate pierde, caz in care de multe ori simpatia se transforma in antipatie. Spiritualitatea se poate toci si poate ajunge inspre opusul ei, banalitatea care devine un defect rejectabil. Si astfel incepe sa se erodeze fundamentul respectului.

In cazul cuplurilor, sunt uneori revelatii negative clare la adresa partenerilor in devenire, pe care ei ni le ofera inca din primele momente de de cunoastere. Cu cat respectul initial este mai antrenat cu atat va atenua amploarea unui defect fundamental mai mult timp. Insa nu va rezista niciodata pana la capat. Daca celelalte atribute vor construi iubirea suficient de repede, pana sa se evidetieze amploarea defectelor fundamentale, atunci aceasta iubire le poate compensa, in limitele ei.

Defectele pe care le atribuim oamenilor sapa ca pickamerele in fundatia respectului pe care-l oferim. Iar respectul se pierde ultimul pentru ca a fost acordat primul. Dupa pierderea respectului, relatia de cuplu a celor doi oameni nu ar mai trebui sa existe, de facto. Desigur, sunt foarte multe cazuri de oameni in varsta care-si prezinta dusmanii de moarte ca parteneri de-o viata sau cel mai vechi prieten. Obisnuinta a astupat gaurile sapate in respect, ca plombele.

Cert este ca poti sti cu siguranta ca nu iubesti pe cineva daca nu-l respecti. Iar existenta sau lipsa respectului se poate evalua, din fericire foarte usor. Pana sa evaluezi daca ai incredere sa te deschizi in fata lui sau sa-i incredintezi secretele tale iti poti evalua atitudinea atunci cand cineva vorbeste, de bine sau de rau despre el. Daca il asculti pe partenerul tau sau daca il minti. Daca arata nasol sau daca are obiceiuri dizgratioase sau gusturi orible. Si in general, orice element care iti reduce sau anuleaza respectul fata de el.

Daca respectul e pierdut, atunci e putin probabil sa mai existe admiratie, simpatie sau incredere. Respectul nu se castiga cum gresit zice proverbul, respectul se ofera. Si se poate retrage, dupa caz prin cunoastere.